Paralizia Bell

Ce este paralizia Bell?

Paralizia Bell este o afecțiune neurologică caracterizată prin slăbiciunea sau paralizia temporară a musculaturii unei hemifețe (a unei jumătăți de față), din cauza inflamației nervului cranian VII. Se mai numește și paralizie facială idiopatică, deoarece, de cele mai multe ori, cauza apariției sale este necunoscută (idiopatică). În rare cazuri poate implica ambii nervi faciali, ceea ce va determina, din punct de vedere clinic, paralizia musculaturii întregii fețe. Poate afecta persoane de orice vârstă, însă cel mai adesea apare la persoane cu vârste cuprinse între 15 și 60 de ani.

Nervul VII, cunoscut ca nervul facial, este un nerv cranian pereche. În drumul său dinspre trunchiul cerebral spre organele pe care le inervează, nervul prezintă un traiect printr-un canal osos îngust, în formă de Z, săpat în interiorul ososului temporal. Așa cum indică și numele, funcția sa este de a controla musculatura feței, implicată în expresia facială. De exemplu, nervul facial ne permite să încrețim fruntea, să închidem ochii sau să zâmbim. De asemenea, nervul facial conține și fibre cu rol în secreția lacrimală și salivară, precum și fibre senzoriale, care preiau informații referitoare la senzația gustativă percepută în cele două treimi anterioare ale limbii.

Paralizia Bell apare brusc și atinge un maxim de severitate după aproximativ 48-72 de ore. În cele mai multe cazuri, aceasta se ameliorează după câteva săptămâni și dispare fără tratament. Recuperarea funcției musculare poate fi completă după aproximativ 6 luni de la apariția paraliziei.

• 
  La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Programează-te!

Cauze și factori de risc în paralizia facială idiopatică

Inflamația și edemul (tumefierea) nervului cranian VII determină apariția simptomatologiei din cadrul paraliziei Bell. Deși cauza acesteia este necunoscută, paralizia Bell este, de cele mai multe ori, asociată cu prezența unor infecții virale. Cele mai comune sunt infecțiile latente (inactive) cu virusul Herpes simplex 1(majoritatea cazurilor) sau cu virusul varicelo-zosterian; alte virusuri care pot fi implicate sunt virusurile Epstein-Barr sau COVID-19.

Următorii factori implică un risc crescut de apariție a paraliziei Bell:

• Afectarea imunității în contextul bolilor autoimune, lipsei de somn sau din cauza stresului; pe fondul scăderii imunității organismului, acele virusuri se pot reactiva, determinând inflamația nervului facial și paralizie consecutivă;
• Sindromul Guillain-Barré;
• Inflamația nervului facial din cadrul bolii Lyme, o infecție produsă de bacteria Borellia Burgdoferi;
• Obezitatea;
• Diabetul zaharat;
• Hipertensiunea arterială;
• Sarcina, în special trimestrul III;
• Infecțiile de căi respiratorii superioare.

• 
  021 9699 Sună la SANADOR pentru servicii medicale la nivel internațional!

Semne și simptome de paralizie Bell

Slăbiciunea sau paralizia musculară a hemifeței pacientului cu paralizie Bell determină asimetrie facială și un aspect de „față căzută”. La inspecția feței, afectarea nervului facial este evidentă prin:

• Imposibilitatea închiderii pleoapei (clipitului) pe partea respectivă, ceea ce poate determina uscăciune oculară;
• Gura căzută într-o parte (deviată spre partea sănătoasă);
• Dispariția șanțului nazo-genian (acel pliu cutanat format între nas și colțul gurii);
• Imposibilitatea ridicării sprâncenei;
• Ștergerea pliurilor frunții;
• Epiforă – lacrimație excesivă dintr-un singur ochi;
• Scurgerea de salivă pe o parte a gurii;
• Imposibilitatea umflării obrajilor.

Alte semne și simptome care pot fi prezente la pacientul cu paralizie Bell sunt:

• Cefalee (durere de cap);
• Durere la nivelul feței sau la nivelul urechii;
• Diminuarea sau absența gustului;
• Afectarea pronunției cuvintelor;
• Uscăciune bucală și oculară la nivelul hemifeței afectate;
• Dificultăți la înghițirea alimentelor sau a lichidelor;
• Tinitus - senzație de țiuit în ureche;
• Fonofobie – sensibilitate crescută la zgomote.

• 
  Dacă ai simptome de paralizie Bell, vino la SANADOR!

Diagnosticarea paraliziei faciale idiopatice

Diagnosticul paraliziei faciale idiopatice este adesea evident la examenul clinic static, la simpla inspecție a feței pacientului. Medicul neurolog poate efectua și un examen de tip dinamic, în cadrul căruia va ruga pacientul să efectueze diverse mișcări faciale, precum: ridicarea sprâncenei, clipitul, arătarea dinților, umflarea obrajilor sau suflatul. Un semn caracteristic la tentativa de închidere a ochiului pe partea afectată este devierea în sus a acestuia, cunoscut drept semnul Charles Bell. Imposibilitatea efectuării acestor mișcări de către pacient este caracteristică afectării nervului facial din cadrul paraliziei Bell.

Medicul poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare, cel mai adesea pentru excluderea altor cauze ale afectării nervului facial, precum:

• Analize de sânge – pentru excluderea diagnosticului de boală Lyme;
• Electromiografie (EMG) – această investigație studiază activitatea electrică a musculaturii ca răspuns la diverși stimuli, precum și gradul de afectare a acesteia;
• Imagistica cerebrală – investigațiile CT (tomografia computerizată) sau RMN (rezonanța magnetică) pot exclude alte cauze structurale ale afectării nervului facial (de exemplu, prezența unor tumori cerebrale cu compresie asupra nervului facial sau accidentele vasculare cerebrale); în cazul prezenței unor astfel de afecțiuni, diagnosticul de paralizie Bell este exclus.

• 
  021 9699 Apelează la SANADOR!

Tratamentul pentru paralizia Bell

În cele mai multe cazuri, simptomele din cadrul paraliziei Bell se ameliorează fără tratament. Cu toate acestea, terapia medicamentoasă este recomandată, pentru a grăbi vindecarea și pentru ameliorarea simptomatologiei. În acest sens, se recomandă:

• Utilizarea picăturilor oculare (lacrimi artificiale) pentru ameliorarea uscăciunii oculare; în cazurile în care pleoapa superioară nu se poate închide deloc, se recomandă purtarea unei protecții oculare, sub formă de ochelari de protecție sau plasture, pentru ferirea acestuia de diverse iritații;
• Analgezice – pentru ameliorarea durerii se recomandă analgezice orale;
• Terapie antiinflamatorie – corticosteroizii (de tipul prednison) administrați pe cale orală pot ameliora simptomatologia prin reducerea edemului și a inflamației nervului facial; pentru a observa o îmbunătățire, se recomandă începerea terapiei cu cortizonice în primele 48-72 de ore de la debutul simptomatologiei;
• Terapie antivirală – uneori se poate administra terapie antivirală, întrucât paralizia Bell este asociată în majoritatea cazurilor cu o infecție virală; se recomandă terapie antivirală în cazurile severe de paralizie, alături de corticoterapia orală;
• Kinetoterapie – este importantă pentru stimularea nervului facial și a musculaturii faciale, întrucât musculatura paralizată se poate atrofia prin nefolosire; un fizioterapeut poate învăța pacientul cum să efectueze un masaj corect și exerciții specifice pentru musculatura facială, pentru prevenirea acestei complicații.

Uneori poate fi indicată intervenția chirurgicală pentru corecția asimetriei faciale. Chirurgia plastică de „reanimare facială” include diverse proceduri, precum:

• Decompresia nervului facial – utilizată pentru a scădea presiunea asupra nervului facial edemațiat și de eliberare a acestuia din canalul osos inextensibil în care se situează; intervenția este efectuată mai rar, din cauza reacțiilor adverse pe care le implică (lezarea nervului facial, pierderea auzului);
• Intervenții de tip oculoplastic – acestea au rolul de a proteja ochiul afectat și de a corecta acel aspect de “ochi căzut“; pentru protecția oculară se poate insera o mică greutate din aur sau platină la nivelul pleoapei superioare, pentru a facilita închiderea ochiului și pentru a preveni uscăciunea acestuia; pentru corecția aspectului de pleoapă căzută se pot efectua blefaroplastie sau intervenții de ridicare (lifting) a sprâncenei;
• Chirurgia zâmbetului – include proceduri de tip static, menite să refacă simetria zâmbetului, dar și proceduri de tip dinamic, cu rolul de a crea mișcări active ale musculaturii cu efect de ridicare a colțurilor gurii.

• 
  Programează-te la SANADOR pentru tratamente de ultimă generație!

Recuperarea după paralizia facială idiopatică

Simptomele paraliziei Bell se vor ameliora progresiv, în decurs de câteva săptămâni sau luni, timp necesar vindecării fibrelor lezate ale nervului facial. Tonusul musculaturii faciale se va îmbunătăți progresiv, pacientul observând, pe zi ce trece, că mișcările faciale (de exemplu, ridicarea sprâncenei, zâmbetul, închiderea pleoapei) se pot efectua din ce în ce mai ușor. În medie, în funcție de severitatea episodului de paralizie Bell, recuperarea completă a tonusului muscular se va obține după 3-6 luni.

• 
  La SANADOR beneficiezi de programe personalizate de recuperare. Programează-te!

Diagnostic și tratament la SANADOR

La Spitalul Clinic SANADOR, medicii neurologi realizează toate analizele și investigațiile necesare pentru diagnosticarea paraliziei Bell, inclusiv electromiografie. Toate investigațiile se realizează cu aparatură de ultimă generație, ca, de exemplu, cele două computere tomografe Siemens CT Definition Edge 128 slice-uri, care asigură imagini detaliate, cu iradiere minimă.

În funcție de simptomatologie, rezultatul investigațiilor și particularitățile fiecărui pacient, medicii SANADOR aleg tratamentul adecvat. Când este nevoie de o intervenție chirurgicală, aceasta este realizată de chirurgi experimentați, neurochirurgi sau chirurgi plasticieni, în funcție de indicație. Operațiile sunt realizate într-un bloc operator modern, iar pacienții sunt îngrijiți și monitorizați atent. Pentru terapia fizică, pacienții se pot adresa Departamentului de medicină fizică și reabilitare SANADOR, care asigură programe personalizate pentru fiecare pacient, contribuind astfel la redobândirea funcțiilor normale ale musculaturii faciale.

• 
  021 9699 Alege SANADOR!

Programează-te!