Hemoroizii sunt structuri vasculare normale localizate în anus și rectul inferior, cu rol fiziologic important în controlul actului defecației. Aceștia devin o problemă medicală doar în momentul în care se inflamează, cresc în volum și prolabează din canalul anal, fiind asemănători cu venele varicoase.
Boala hemoroidală se prezintă sub două aspecte clinice: hemoroizii interni, care se dezvoltă la nivelul canalului anal, însă în evoluție se pot mări și pot aluneca în exterior, și hemoroizii externi, care iau naștere la nivelul tegumentului din jurul anusului. Un pacient se poate confrunta însă cu hemoroizi interni și externi, în același timp. În acest caz, vorbim despre hemoroizi micști.
Hemoroizii interni constituie forma cea mai întâlnită. Din punct de vedere statistic, aproximativ 50-60% din populație suferă la un moment dat o criza hemoroidală pe parcursul vieții. Hemoroizii interni se clasifică în 4 grade, în funcție de tipul de prolaps:
Semnul principal care poate indica inflamarea hemoroizilor este sângerarea cu sânge roșu aprins la sfârșitul scaunului și prezența sângelui pe hârtia igienică. În afara de sângerare, pot să apară și alte simptome, precum pruritul (mâncărimea), senzația de evacuare incompletă a scaunului, scurgerea de mucus pe hârtia igienică sau care pătează lenjeria, umflături în zona anusului, durerea anală.
Deși aproape trei din patru adulți se vor confrunta, la un moment dat, cu boala hemoroidală, din fericire există opțiuni eficiente de tratament, mulți pacienți reușind să scape de această problemă cu tratamente la domiciliu și prin schimbări în stilul de viață.
Până în prezent, nu se cunoaște o cauză clară a bolii hemoroidale, însă au fost identificați mai mulți factori favorizanți, precum:
Medicul specialist poate depista hemoroizii externi printr-o simplă examinare clinică, însă pentru diagnosticul hemoroizilor interni poate fi necesară o examinare a canalului anal și rectului prin tușeu rectal, când medicul va introduce un deget înmănușat și lubrifiat în rect. În acest fel, medicul poate depista uneori prezența unor excrescențe. Însă, pentru că hemoroizii interni sunt adesea prea moi pentru a putea fi simțiți în timpul examenului rectal, specialistul va putea examina porțiunea inferioară a colonului și rectului cu un anoscop, proctoscop sau cu un sigmoidoscop.
De asemenea, în cazul în care semnele și simptomele sugerează că pacientul ar putea avea o altă boală a sistemului digestiv sau când pacientul se situează în categoria de risc pentru cancerul colorectal (vârstă peste 50 de ani, antecedente familiale etc.), medicul poate recomanda o colonoscopie (endoscopie digestivă inferioară). Aceasta este cea mai eficientă investigație pentru diagnosticul precoce al cancerului colorectal, dar și pentru monitorizarea cancerului de colon.
La momentul apariției unei crize hemoroidale, care în limbaj medical se numește tromboză hemoroidală, există o serie de măsuri simple ce pot ameliora simptomatologia: toaleta locală cu apă și săpun, cu evitarea ștergerii cu hârtie igienică, aport crescut de lichide și dietă bogată în fibre, pentru a evita constipația, baie caldă de șezut. Este indicată evitarea sedentarismului, a consumului de alcool și a condimentelor iuți, dar și a medicației antiinflamatoare, atunci când este posibil.
Tromboza hemoroidală, în marea majoritate a cazurilor, se tratează conservator, fără să fie necesară intervenția chirurgicală. Pe lângă măsurile igieno-dietetice amintite, se mai recomandă și tratament local cu creme și supozitoare care ameliorează durerea, produse care conțin ingrediente precum hamamelis sau hidrocortizon și lidocaină, care pot ameliora temporar durerea și mâncărimea.
De asemenea, se mai pot recomanda flebotonice, medicamente care scad presiunea sângelui din plexurile hemoroidale și grăbesc vindecarea. În cazurile cu predominanța constipației, se poate administra chiar și medicație laxativă. În anumite situații este necesară reintroducerea manuală a hemoroizilor inflamați înapoi în canalul anal.
În situația în care pacientul se prezintă la medic în primele 12–24 de ore de la debut, se poate efectua trombectomie sub anestezie locală, adică o mică incizie prin care se evacuează cheagul de sânge. Însă după 24–48 de ore de la debut, riscurile intervenției chirurgicale depășesc beneficiile.
Evaluarea clinică a prolapsului hemoroidal se face în mod corect la 4–6 săptămâni după episodul de tromboză. În funcție de gradul de prolaps, se pot propune modalități de tratament non-chirurgicale, minim invazive, sau, mai rar, chirurgicale.
Procedurile minim invazive sunt indicate pentru gradele I–II și includ:
Printre intervențiile chirurgicale pentru gradele III–IV se numără:
Informațiile pentru acest material au fost oferite de Dr. Răzvan Stavri, medic specialist Chirurgie generală la Spitalul Clinic SANADOR.
Programare online
Rezultate analize
+4.021.969.969
