Radioterapia pentru cancerul colorectal

Cancerul colorectal constituie o importantă problemă de sănătate, reprezentând a treia cauză de cancer (aproximativ 12,5% din totalul cazurilor de cancer) și a doua cauză de mortalitate (10%) în România.

Cancerul colorectal

Factori de risc

Sunt enumerați în literatura de specialitate mai mulți factori de risc, fără ca aceștia să fie incriminați la modul absolut: vârsta peste 50 de ani, sexul masculin, factorii genetici, obezitatea, sedentarismul, dieta bogată în grăsimi, consumul excesiv de alcool, etc.

Screeningul pentru cancerul rectal se adresează în special unui subgrup populațional cu risc crescut: bărbații cu vârsta peste 50 de ani, persoanele cu istoric familial de cancer sau anumite moșteniri genetice particulare. Depistarea precoce se face în special prin proba de hemoragii oculte în scaun și prin colonoscopie anuală.

Semne și simptome

Tabloul clinic cuprinde mai multe semne sau simptome:

Prezența sângelui în scaun;
Modificări ale scaunului: diaree, constipație sau aspect filiform (ca un creion);
Tenesme rectale – senzație imperioasă de scaun fără conținut;
Dureri abdominale diverse: difuze, crampe, dureri generalizate sau localizate;
Pierdere ponderală (uneori importantă, în timp relativ scurt);
Astenie fizică, inapetență;
Paloare, obiectivată prin scăderea hemoglobinei (anemie).

Diagnosticul cancerului colorectal

Diagnosticul se pune inițial prin examen clinic (tușeul rectal e important pentru tumorile jos situate), examene imagistice (CT sau/și RMN abdominal și pelvin) și, nu în ultimul rând, colonoscopie cu prelevare de biopsii.

Acestor investigații se adaugă și analize ale sângelui sau de scaun (pentru certificarea sângerării), ecografii, scintigrafie osoasă, teste genetice etc.

Tratamentul multimodal al cancerului colorectal

Tratamentul este multimodal, la fel ca în majoritatea cancerelor, adică poate cuprinde intervenție chirurgicală, urmată sau precedată de radioterapie și chimioterapie.

Succesiunea metodelor terapeutice și programarea lor se face utilizând diverse protocoale, elaborate pe plan mondial de specialiști în domeniu, și ținând cont și de stadiul bolii, de afecțiunile asociate și de vârstă.

În cele mai multe situații, radioterapia este indicată ca prim tratament în asociere cu chimioterapia, având o durată de aproximativ 5 săptămâni, urmată la 6–8 săptămâni de intervenția chirurgicală.

Radioterapia folosește particule sau unde cu energii înalte, cum sunt razele X, gamma, fascicule de electroni sau protoni pentru a distruge sau leza celulele maligne (afectând ADN-ul acestora). Și celulele normale de lângă zona iradiată pot fi afectate, dar acestea se pot reface mai ușor.

Indicațiile iradierii

În cancerul colorectal, iradierea este indicată pentru:

Micșorarea volumului tumoral, facilitând intervenția chirurgicală;
Ca tratament unic (sau asociat cu chimioterapia), atunci când actul operator este contraindicat medical, este tehnic imposibil sau când pacientul refuză intervenția chirurgicală;
Pentru ameliorarea simptomelor (durere, sângerare);
Pentru a stopa posibilitatea de recidivă locală sau metastazare la distanță;
Pentru tratamentul recidivelor.

Cum se face iradierea

Iradierea folosită în tratarea cancerului colorectal se numește iradiere externă. Se folosește un accelerator linear, care direcționează razele cu energii înalte din afara corpului către tumoră sau/și ariile ganglionare regionale și se administrează prin ședințe zilnice timp de mai multe săptămâni.

Echipa care participă la acest tip de tratament este formată din profesioniști cu înaltă calificare: medici, fizicieni, tehnicieni de aparat, asistenți medicali.

Planul de tratament se bazează pe achiziția de imagini CT, care sunt utilizate în conturarea pe calculator a volumului de iradiat și, de multe ori, prin completarea cu imagini RMN sau PET-CT.

Computerul are un software special, care face posibilă ajustarea dimensiunii și formei fasciculelor, ajutând la țintirea precisă a volumului tumoral, concomitent cu evitarea iradierii excesive a țesuturilor sănătoase din jur.

Tipuri de radioterapie externă

Tipurile de radioterapie externă folosite sunt:

Iradierea conformațională 3D utilizează imagini tridimensionale detaliate obținute prin scanările CT sau RMN, permițând creșterea preciziei, posibilitatea administrării de doze mai mari în paralel cu cruțarea țesuturilor sănătoase și reducerea efectelor adverse;
IMRT (radioterapie cu intensitate modulată) este o formă mai complexă de iradiere, în care intensitatea iradierii poate varia în același câmp, spre deosebire de 3D, care utilizează aceeași intensitate pentru fiecare fascicul;
VMAT (volumetric modulated arc therapy), o tehnica relativ nouă (2007), care eliberează radiația prin câmpuri rotatorii (arcuri), modificând viteza și forma fasciculelor cu ajutorul unui colimator multilamelar. Avantajul principal este timpul redus de iradiere comparativ cu tehnica IMRT.

Efecte secundare

Radioterapia în sine este un tratament care nu este resimțit imediat (nu doare), dar poate genera o varietate de efecte secundare imediate sau tardive, de o intensitate diferită de la pacient la pacient. O mare parte din pacienți nu relatează nicio reacție negativă în timpul iradierii.

Efecte acute (imediate): astenie fizică, ușoară stare de somnolență, inapetență, greață, rar vărsături, crampe abdominale, scaune diareice, simptome de cistită cu urinări mai frecvente și/sau usturimi, înroșirea pielii.

Efectele tardive apar după luni sau chiar ani de la iradiere și sunt, în general, strict limitate la aria iradiată: