MATERNITATEA SANADOR RESPONSABILITATE PROFESIONALISM
banner-sanador-campanie-nasterea-4-oct
PENTRU INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI, APELAȚI CALL CENTER SANADOR: (021).9699 (DISPONIBIL 24/24H)
banner-site-sanador
INCLUSIV PROCEDURI HIBRIDE ÎMPREUNĂ CU MEDICII CARDIOLOGI INTERVENȚIONIȘTI
banner_sanador Chirurgie cu eticheta
PENTRU INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI, APELAȚI CALL CENTER SANADOR: (021).9699 (DISPONIBIL 24/24H)
banner_sanador-v2 (002)
PENTRU INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI, APELAȚI CALL CENTER SANADOR:(021).9699 (DISPONIBIL 24/24H)
banner_sanador_22_aprilie
CÂȘTIGAȚI LUPTA CU KILOGRAMELE ÎN PLUS
banner_sanador_6nov2
GAMĂ COMPLEXĂ DE ANALIZE MEDICALE DE LABORATOR
banner_sanador-v1
EXAMEN NON-INVAZIV DE MEDICINĂ NUCLEARĂ
banner_sanador-v1
PENTRU UN ASPECT NATURAL AL DANTURII ȘI UN ZÂMBET IMPECABIL
banner_sanador-27febr-1

Importanța suportului familial pe parcursul tratamentelor oncologice

De-a lungul vieții, oamenii se confruntă cu evenimente care pot fi interpretate ca fiind negative, traumatice, iar diagnosticul oncologic este unul dintre acestea. Important nu este evenimentul în sine, ci semnificația care i se acordă.

O afecțiune medicală, inițial strict localizată, dar cu un potențial de generalizare foarte mare, are drept consecință psihică imediată stări de neliniște, de tensiune, de alertă. Factorul traumatic nu este unul exterior, ci vine din interiorul corpului.

SPersoana afectată de cancer se teme de necunoscut, începe să se gândească la viitorul pe care-l va avea. Deseori apare modificarea imaginii corporale, în urma amputărilor chirurgicale, chimioterapiei, radioterapiei. Pacientul trebuie să simtă că își poate exprima liber gândurile, emoțiile, că poate să dea glas senzațiilor care sunt adesea reprimate, să facă planuri de viitor, să dea un sens experienței bolii. Maladia oncologică poate fi, uneori, o oportunitate de dezvoltare personală.

Reacția la boală este determinată de interacțiunea dintre diverși factori, în special de impactul pe care îl are aceasta asupra personalității și mecanismelor de apărare ale pacienților. Natura și intensitatea unor astfel de reacții trebuie puse în legătură cu prezența deteriorării somatice și cu durerea determinată de boală în sine. Incertitudinea și teama de diagnostic, internarea în spital, prezența aparaturii sofisticate, așteptarea intervenției terapeutice reprezintă o continuă sursă de stres. Fiecare persoană, în fața unui astfel de eveniment, răspunde în felul său. Dacă această experiență poate duce la stări de disconfort accentuat, de asemenea se poate ajunge și la o reevaluare pozitivă a valorilor personale, consolidându-se legăturile emoționale și, în mod aparent paradoxal, poate conduce la o reală îmbunătățire a calității vieții.

O boală gravă, cum este cancerul, activează la pacient necesitatea prezenței cuiva, a îngrijirii prin contact, a dialogului cu cineva. Pacienții spun că le-ar plăcea să poată vorbi despre încercările prin care trec de-a lungul bolii și despre tratamente cu persoane care ”să-i înțeleagă”.

Situația generată de afecțiunea oncologică presupune o serie de crize consecutive care pun la încercare permanent capacitățile de adaptare ale persoanei bolnave și, de asemenea, pe cele ale familiei. Este vorba de crizele asociate primelor simptome, comunicării diagnosticului, tratamentelor, întoarcerii acasă, recăderii și fazei terminale.

Astfel, familia ocupă un rol foarte important în procesul de vindecare al pacientului oncologic, aceasta putând deveni un adevărat partener în îngrijire. Pentru ca familia să reprezinte o resursă pentru pacient, trebuie să existe coeziune, membrii ei să se sprijine unii pe alții, să funcționeze echilibrat din punct de vedere psihologic, să permită exprimarea emoțiilor și să se susțină emoțional. Importantă este și flexibilitatea / adaptabilitatea familiei, care să facă posibilă modificarea dinamicii în urma pierderilor și a dificultăților. Trebuie să aibă capacitatea de a renunța la vechile roluri și comportamente și de a adopta altele, potrivite pentru noua situație.

Comportamentele și atitudinile membrilor familiei influențează puternic capacitățile de adaptare ale pacientului bolnav.

De asemenea, îngrijirea unei persoane apropiate, cu diagnostic oncologic, presupune dezvoltarea următoarelor competențe: observarea și interpretarea oricărei schimbări; luarea și punerea în practică a deciziilor; adaptarea îngrijirii; evaluarea, căutarea și utilizarea diverselor resurse; manipularea fizică a pacientului; implicarea pacientului în îngrijire și interacțiunea cu personalul medical.

”A fi aproape înseamnă să te gândești la celălalt trăind cu el atât momentele de bucurie cât și cele de mare tristețe, să rămâi acolo, de partea lui” *

Informațiile sunt oferite de psihologul clinician Aida Popescu, specialist Centrul Oncologic Sanador.

*Sevaux, M.A., (2006). Être proche, une place difficile à trouver! Revue Francophone de psycho-oncologie, 4, 230 – 233.