MATERNITATEA SANADOR RESPONSABILITATE PROFESIONALISM
banner-sanador-campanie-nasterea-4-oct
PENTRU INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI, APELAȚI CALL CENTER SANADOR: (021).9699 (DISPONIBIL 24/24H)
banner-site-sanador
INCLUSIV PROCEDURI HIBRIDE ÎMPREUNĂ CU MEDICII CARDIOLOGI INTERVENȚIONIȘTI
banner_sanador Chirurgie cu eticheta
PENTRU INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI, APELAȚI CALL CENTER SANADOR: (021).9699 (DISPONIBIL 24/24H)
banner_sanador-v2 (002)
PENTRU INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI, APELAȚI CALL CENTER SANADOR:(021).9699 (DISPONIBIL 24/24H)
banner_sanador_22_aprilie
CÂȘTIGAȚI LUPTA CU KILOGRAMELE ÎN PLUS
banner_sanador_6nov2
GAMĂ COMPLEXĂ DE ANALIZE MEDICALE DE LABORATOR
banner_sanador-v1
EXAMEN NON-INVAZIV DE MEDICINĂ NUCLEARĂ
banner_sanador-v1
PENTRU UN ASPECT NATURAL AL DANTURII ȘI UN ZÂMBET IMPECABIL
banner_sanador-27febr-1

Agentii etiologici ai bolilor cu transmitere sexuala

Infectiile din sfera genitala, atat la femei cat si la barbati, sunt, in majoritatea cazurilor, boli cu transmitere sexuala (BTS).

Prevenirea, diagnosticul si tratamentul BTS poate fi uneori dificil datorita evolutiei asimptomatice in unele cazuri (mai frecvent la femei) si a prezentarii la medic cand cronicizarea a determinat complicatii locale sau sistemice. De aceea, cunoasterea afectiunilor din cadrul BTS si elaborarea unui program de preventie eficienta prin actiuni de screening sunt deosebit de importante.

Principalele BTS pot fi clasificate schematic astfel:

A. Afectiuni manifestate prin leziuni ulcerative la nivel genital:

  1. Infectia herpetica
  2. Sancrul moale
  3. Sifilisul

B. Afectiuni manifestate prin uretrite/cervicite:

  1. Gonogocice
  2. Non-gonogocice: infectii cel mai frecvent produse de :
  • Chlamydia trachomatis
  • Ureaplasma urealiticum
  • Mycoplasma hominis/genitalium

C. Afectiuni manifestate prin vaginita/vaginoza produse de:

  1. Gardnerella vaginalis
  2. Trichomonas vaginalis
  3. Candida spp

D. Infectia HIV

E. Infectia produsa de HPV (Human papilloma virus)

F. Infectiile cu virusuri hepatitice: HVB, HVC

G. Boala inflamatorie pelvina

H. Epididimita

I. Afectiuni produse de ectoparaziti: Pediculoza, Scabia

Probele biologice recoltate in scopul diagnosticarii infectiilor din cadrul BTS sunt:

  • probe sanguine (ser)
  • secretie endocervicala/vaginala
  • secretie uretrala

Conditiile generale de recoltare a secretiilor genitale sunt:

  • pentru secretia uretrala-se recolteaza cu cel putin 1 ora inaintea golirii vezicii urinare,de preferat dimineata din asa numita “picatura matinala”, prin introducerea unui tampon steril sau a unei anse sterile in uretra anterioara,cca 2-4 mm
  • pentru secretia vaginala/endocericala:cu ajutorul unui tampon steril ,din secretie din fundul de sac vaginal sau din endocol.

Conditii care pot influenta calitatea probei recoltate:

  • dusul intravaginal cu 24 ore inainte de recoltare scade sansele izolarii germenului responsabil de aparitia BTS
  • urinarea cu mai putin de 1 ora inaintea recoltarii scade secretia uretrala
  • contact sexual  in ultimele 48 ore inaintea recoltarii
  • menstra
  • intirzierea transportului la laborator a probelor recoltate  si a efectuarii frotiurilor si a insamintarii pe medii de cultura specifice.

A.Afectiuni caracterizate prin ulcer genital

Pacientii tineri, activ sexual, care se prezinta la medic pentru ulcer genital, trebuie investigati pentru infectia herpetica, sifilis sau sancru moale, cele mai frecvente cauze ale ulceratiei din sfera genitala.

1. Herpesul genital este o infectie virala, cu evolutie cel mai frecvent cronica, determinata de virusul herpetic tip 2-HSV-2.

Diagnosticul de laborator se realizeaza prin:

  • culturi celulare- este testul standard, putand identifica pina la 90% din persoanele infectate
  • detectie and viral prin metoda PCR(polymerase chain reaction)
  • teste serologice:titrarea anticorpilor anti-HSV de tip IgG si IgM,prin metode ELISA.

2. Sifilisul este o infectie sistemica cauzata de Treponema pallidum, putind evolua in diferite stadii: infectie primara, secundara, tertiara sau latenta.

Pentru diagnosticul de laborator se folosesc:

  • teste serologice  non-treponemice:VDRL.RPR
  • teste serologice treponemice:TPHA,FTA-ABS,EIA,imunofluorescenta directa.

Pentru diagnostic sunt obligatorii, pe linga testele non-treponemice, de screening, care pot da rezultate fals pozitive, testele treponemice, de certitudine.

3. Sancrul moale este determinat de infectia cu Haemophylus ducreyi, mai frecvent in anumite zone endemice.

Diagnosticul de laborator include efectuarea de culturi si/sau PCR si este completat de diagnosticul clinic (limfadenopatie regionala tipica, leziuni caracteristice) si excluderea altei etiologii.

B. Afectiuni caracterizate prin uretrite/cervicite

Uretritele, procese inflamatorii ale uretrei, pot fi infectioase sau non-infectioase. Uretritele infectioase pot fi:

-gonococice: determinate de Neisseria gonorrhoeae

-non-gonococice: determinate de infectii cu:

  • Chlamydia trachomatis
  • Ureaplama urealyticum
  • Mycoplasma genitalium
  • Trichomonas vaginalis
  • HSV-tip 2
  • adenovirusuri

Diagnosticul de laborator cuprinde diagnosticul de uretrita si diagnosticul etiologic.

Diagnosticul de uretrita se pune prin:

  • coloratia Gram-test microscopic, preferat ca test rapid de screening, pune in evidenta >5 PMN/camp
  • testul esterazei leucocitare pozitiv efectuat din prima urina de dimineata
  • prezenta a mai mult de 10 PMN/camp in sedimentul urinar

Diagnosticul etiologic se realizeaza prin:

  • coloratia Gram-prezenta cocilor Gram negativi, in diplo, intraleucocitari indica infectia gonococica
  • culturi
  • PCR
  • ELISA
  • EIA etc.

Cervicitele, exprimate clinic prin secretie endocervicala mucopurulenta/purulenta si posibil sangerare endocervicala, frecvent intermenstruala, sunt afectiuni relativ frecvente.

In etiologia cervicitelor cele mai frecvente  microorganisme incriminate sunt similare celor care determina uretrite.

Infectia gonococica- produsa de Neisseria gonorrhoeae, este a doua afectiune ca frecventa dintre BTS, dupa infectia cu Chlamydia trachomatis. Boala este frecvent asimptomatica la femeie, putind determina complicatii cum ar fi boala inflamatorie pelvina, infertilitatea, sarcina ectopica.

Diagnosticul de laborator se realizeaza prin:

  • examinare microscopica-coloratie Gram prin evidentierea cocilor Gram negativi in diplo intraleucocitari;
  • culturi;
  • identificare serologica;
  • PCR.

Infectia clamidiazica- produsa de Chlamydia trachomatis, este cea mai frecventa infectie dintre BTS, determinind pina la 50% din infectiile non-gonococice. Evolutia este frecvent asimptomatica. Diagnosticul se realizeaza prin izolare in culturi, EIA, imunofluorescenta directa, PCR  din secretie endocervicala/vaginala sau urina prim jet.

C. Afectiuni manifestate prin vaginita/vaginoza

Vaginitele sunt uzual caracterizate prin inflamatia vaginului si prezenta leucoreei (secretie vaginala abundenta) cu aspect diferit in functie de etiologie, in general urat mirositoare.

Cele trei etiologii mai frecvent intilnite in vaginite sunt:

  • Gardnerella vaginalis, modificarile determinate fiind cunoscute sub denumirea de vaginoza
  • Trichomonas vaginalis
  • Candida spp.,cel mai frecvent intalnita fiind Candida albicans.

Diagnosticul vaginitelor se realizeaza prin:

  • determinarea pH-ului secretiei vaginale; pH >4.5 este intalnit in vaginoza si tricomoniaza
  • testul cu solutie 10% KOH-genereaza un miros caracteristic, specific in vaginoza
  • examinare microscopica-preparatul proaspat din secretie vaginala permite identificarea clue-cells, caracteristice vaginozei, a Candidei si a T.vaginalis (protozoar mobil)
  • cultura
  • PCR

D. Infectia HIV produce o serie de manifestari simptomatice multiple, de la starea de infectat HIV pina la SIDA, cu o progresie variabila. Infectia HIV este uzual diagnosticata prin evidentierea anticorpilor anti-HIV 1+/-anti-HIV 2 si a antigenului p24. Exista teste de screening (teste rapide,EIA,chemiluminiscenta), dar obligatoriu testele de screening trebuie completate de teste de confirmare (Western blot,IFA,PCR).

Anticorpii anti-HIV sunt detectati in 95% din cazuri la 3 luni de la infectie. Un test negativ nu poate exclude o infectie recenta, de aceea este necesara o retestare la 6 luni.

Testarea HIV este voluntara si este efectuata doar dupa ce pacientul este informat asupra testului si isi da acordul. Femeile gravide sunt testate HIV in primul trimestru de sarcina, odata cu luarea gravidei in evidenta, permitind in cazul gravidelor HIV pozitive instituirea tratamentului antiretroviral, care reduce riscul transmiterii prenatale la <2%.

E. Infectia HPV.

Exista mai mult de 100 de tipuri de HPV, din care mai mult de 30 tipuri pot determina infectii genitale, majoritatea cu evolutie asimptomatica sau subclinica.

Tipurile HPV cu risc inalt oncogen: cele mai frecvent intalnite sunt tipurile 16, 18, 31, 33, 35 si sunt asociate frecvent cu cancerul cervical.

Diagnosticul infectiei HPV se bazeaza pe detectia AND-ului viral si genotiparea acestuia prin metoda PCR.

Produsul biologic recoltat este reprezentat de secretia endocervicala la femei si secretia uretrala la barbat, recoltate cu ajutorul unor periute speciale .

Indicatiile pentru depistarea HPV sunt:

obtinerea unui rezultat ASC-US la examenul Papanicolau,biopsie anormala din sfera genitala,context clinic sugestiv de infectie HPV,parteneri sexuali ai persoanelor cu infectie HPV.

F. Virusurile hepatitice tip B-VHB si C-VHC se transmit prin contactul mucoaselor cu sange infectat cu VHB sau VHC sau cu alte fluide ale organismului (sperma,secretie vaginala).

Infectia VHB are o perioada de incubatie intre 6 saptamani-6 luni, crescand astfel riscul transmiterii infectiei inainte de a fi diagnosticata.

Diagnosticul infectiei VHB se realizeaza prin teste serologice, care urmaresc mai multi markeri virali:

  • Antigenul  HBs-prezent in infectia acuta; persistenta peste 6 luni indica riscul de cronicizare
  • Anticorpi IgM anti-HBc-prezenti in infectia acuta sau recenta
  • Anticorpi anti-HBc totali-prezenti in infectia acuta/cronica sau vindecata
  • Anticorpi anti-HBs-indica vindecarea sau este marker al imunizarii postvaccinale.

Infectia VHC–transmiterea sexuala a VHC este controversata, dar este dovedita asocierea frecventa a infectiei VHC cu alte BTS. Diagnosticul infectiei VHC este serologic, urmarind evidentierea anticorpilor anti-VHC prin teste screening urmate de teste de confirmare.

G. Boala inflamatorie pelvina include un spectru larg de afectiuni inflamatorii ale tractului genital inalt feminin: endometrite, salpingite, abces tubo-ovarian si peritonita pelvica. Microorganisme transmise sexual ,in special N.gonorrhoeae si C.trachomatis sunt implicate in multe cazuri; alti germeni, prezenti in flora vaginala, pot fi asociati cu boala inflamatorie pelvina: anaerobi, G.vaginalis, Haemophilus influenzae, bacili enterici Gram negativi, Streptococcus agalactiae.

Etiologia extrem de variata face ca diagnosticul de laborator in boala inflamatorie pelvina sa fie obligatoriu completat de investigatii laparoscopice, ecografie transvaginala, biopsie endometriala.

H. Epididimita, inflamatia epipidimului, este frecvent determinata de C.trachomatis sau N.gonorrhoeae, dar pot fi implicate si alte microorganisme, cum ar fi bacili enterici. Diagnosticul de laborator urmareste identificarea acestor germeni in secretia uretrala si trebuie corelat cu diagnosticul clinic.

I. Pediculoza si scabia sunt boli parazitare transmise sexual. Diagnosticul este in principal clinic, simptomul major fiind pruritul.

Prevenirea si controlul BTS se bazeaza pe urmatoarele strategii majore:

  1. educarea si consilierea persoanelor cu risc de a contacta o boala cu transmitere sexuala
  2. diagnosticul persoanelor asimptomatice
  3. diagnosticul si tratarea efectiva a persoanelor infectate
  4. evaluarea, consilierea, tratamentul partenerilor sexuali ai persoanelor infectate
  5. vaccinarea preexpunere a persoanelor cu risc de a contacta o boala cu transmitere sexuala.

Incidenta in crestere permanenta a BTS va determina necesitatea demararii in viitorul apropiat a unor programe nationale de screening, deja implementate in unele tari.

Dr.Mihaela Dinescu- Medic primar medicina de laborator (Sanador)