Osteocondromul – cea mai frecventă tumoră benignă la nivelul sistemului osos

Dr. Bogdan Ioan Andrei

Osteocondromul sau exostoza osteocartilaginoasă este cea mai frecventă tumoră benignă la nivelul sistemului osos, fiind responsabilă pentru 20%-50% din tumorile benigne skeletale şi 10%-15% din totalitatea tumorilor osoase. Cele mai frecvente localizări sunt oasele lungi, în special femurul distal şi tibia proximală, 40% dintre acestea fiind localizate la nivelul genunchiului.

Pacientul operat în Spitalul Sanador este un bărbat în vârstă de 50 de ani, care s-a prezentat la consultaţii acuzând durere la nivelul genunchiului drept, în regiunea poplitee. În urma investigaţiilor radiologice s-a pus diagnosticul de Osteocondrom la nivelul colului peroneului drept. Simptomatologia a debutat în urmă cu aproximativ 2 ani de la prezentare, durerile accentuandu-se progresiv în timp pe măsură ce formaţiunea tumorală creştea în volum.

În funcţie de localizarea acestor tumori, ele pot fi asimptomatice, fiind descoperite accidental la o radiografie de rutină, sau pot da simptome cauzate de compresia pe ţesuturile din jur sau pe structuri neurovasculare. La pacientul nostru durerea apărea doar în momentul flexiei maxime a genunchiului, fără a acuza înţepături sau furnicături la nivelul gambei şi piciorului – simptomatologie la care ne-am fi aşteptat având în vedere proximitatea nervului peronier.

Având în vedere accentuarea simptomelor în ultima perioada şi apariţia acestora în timpul activităţilor sportive dar şi în activităţi de zi cu zi ce implică flexia genunchiului (statul pe vine), pacientul s-a hotărât să accepte tratamentul chirurgical. Intervenţia chirurgicală a fost efectuată de o echipă de medici multidisciplinară constând în medici ortopezi şi plasticieni. Incizia s-a localizat postero-lateral la nivelul feţei dorsale a genunchiului. Având în vedere volumul destul de mare al formaţiunii şi localizarea acesteia pe colul peroneului îndreptându-se spre zona posterioară a genunchiului punând în pericol structurile vasculonervoase locale, disecţia acesteia faţă de ţesuturile adiacente a fost destul de meticuloasă. După eliberarea acesteia s-a folosit o dalta ascuţită pentru a exciză formaţiunea de la nivelul osului. Pentru închiderea plăgii s-au folosit fire resorbabile subţiri pentru a evita apariţia unei cicatrici inestetice. Piesa excizată a fost trimisă la laboratorul de anatomopatologie pentru a confirma din punct de vedere histologic diagnosticul.

Postoperator pacientul se simte bine şi s-a externat cu recomandarea evitării efortului fizic aproximativ 2-3 săptămâni până la extragerea firelor şi închiderea plăgii.

Prognosticul în acest caz este unul favorabil cu dispariţia simptomatologiei şi reluarea activităţilor zilnice şi sportive. În cazul osteocondroamelor solitare riscul reaparitiei sau degenerării maligne este extrem de scăzut (sub 1%), spre deosebire de osteocondroamele multiple ereditare care trebuiesc urmărite radiologic, riscul de malignitate fiind de aproape 25%.

Dr. Bogdan Ioan Andrei, medic specialist Ortopedie traumatologie, Sanador

Lasă un răspuns