Serclajul colului uterin

Serclajul cervical (cunoscut și ca: cerclaj) este o procedură medicală chirurgicală folosită de medicii obstetricieni pentru tratamentul incompetenței cervicale. Serclajul reduce diametrul colului uterin și stabilizează orificiul cervical intern cu ajutorul a 1–2 fire de sutură. Serclajul poate preveni o serie de evenimente nedorite asociate sarcinii (nașterea prematură, iminența de avort sau avortul spontan), atunci când este făcut la momentul potrivit și în absența altor patologii ginecologice sau infecțioase.

Medicul obstetrician recomandă serclajul cervical atunci când porțiunea uterului denumită col uterin sau cervix prezintă risc crescut de a se dilata înainte ca sarcina să fi ajuns la termen. Serclajul cervical se efectuează pentru paciente atent selectate și numai la recomandarea medicului, în funcție de factorii de risc asociați pacientei și de rezultatul ecografiei obstetricale.

• 
  La Spitalul Clinic SANADOR, îți punem la dispoziție o maternitate sigură, dotată cu echipamente de ultimă generație și aflată sub îndrumarea unei echipe medicale cu înaltă pregătire profesională și vastă experiență. Alege SANADOR!

Ce este și cum se diagnostichează incompetența cervicală?

Cervixul sau colul uterin este porțiunea inferioară a uterului, de formă cilindrică, descrisă ca un orificiu dispus între vagin și corpul uterin. Înainte de sarcină, colul uterin este un orificiu închis, cilindric și ferm. În mod normal, pe tot parcursul sarcinii, datorită stimulării hormonale, colul uterin se înmoaie progresiv, se scurtează și se dilată ca pregătire pentru momentul nașterii.

Insuficiența cervicală, denumită medical și incompetență cervicală, este diagnosticată de medicul ginecolog atunci când orificiul colului uterin se dilată prea devreme și nu poate menține dezvoltarea normală a sarcinii. Această patologie este asimptomatică, diagnosticul de insuficiență cervicală fiind confirmat de examenul fizic, de istoricul medical obstetrical al pacientei și de măsurarea ecografică a lungimii colului uterin.

Factori predispozanți pentru insuficiența cervicală

Femeile pot dezvolta această afecțiune pe parcursul vieții. Factorii de risc pentru insuficiența cervicală dobândită sunt de obicei neidentificați. De menționat sunt, totuși, intervențiile chirurgicale care modifică anatomia colului uterin (electrorezecția cu ansa diatermică, conizația), traumatismele colului și anomaliile celulare identificate la examenul citopatologic Babeș-Papanicolau. Insuficiența cervicală poate fi congenitală, atunci când boala este cauzată de anomalii genetice, care produc deficiențe calitative ale țesutului conjunctiv și fibros.

Netratată, insuficiența cervicală poate duce la:

• avort spontan în trimestrul al II-lea, fetusul neputând supraviețui la vârste gestaționale atât de mici;
• prolapsul membranelor amniotice, care înconjoară fetusul, în vagin;
• apariția infecțiilor intra-amniotice;
• ruptura membranelor amniotice, cu naștere prematură.

Simptomatologia insuficienței cervicale

În primul trimestru de sarcină, femeile care suferă de insuficiență cervicală pot fi complet asimptomatice. Unele femei pot sesiza, în perioada dintre săptămânile 14 și 20 de sarcină, un ușor disconfort sau chiar o secreție vaginală nou apărută, ce pot persista timp de câteva zile sau săptămâni.

În insuficiența cervicală pot apărea semne și simptome precum:

• Senzație de disconfort sau de presiune la nivelul pelvisului;
• Durere de spate nou apărută;
• Crampe abdominale ușoare;
• Modificare cantitativă și a aspectului secreției vaginale;
• Sângerare vaginală ușoară (metroragie);

Pregătirea pentru serclajul cervical

Înainte de a efectua procedura de serclaj cervical, medicul curant va evalua starea de sănătate a mamei și a fătului. Astfel, va fi evaluată ecografic sarcina și vor fi confirmate activitatea cardiacă fetală și vârsta gestațională. Evaluarea prezenței unor infecții uterine și excluderea rupturii premature de membrane amniotice sunt foarte importante în screeningul preoperator.

În mod obișnuit, serclajul colului uterin se efectuează între săptămânile 12–14 de sarcină. Cu toate acestea, serclajul poate fi efectuat până în săptămâna 23 de sarcină, dacă la examinarea fizică și la evaluarea ecografică se observă dilatarea orificiului cervical. Procedura este de evitat după săptămâna 24 de sarcină din cauza riscului crescut de naștere prematură.

În ce constă procedura de serclaj?

Scopul procedurii de serclaj cervical este de a stabiliza colul uterin la nivelul orificiului cervical intern. Tehnica include expunerea și tracțiunea blândă a colului, cu montarea unor fire de sutură neresorbabile la nivelul corpului cervical, în apropiere de orificiul cervical intern. Se are în vedere închiderea corectă a orificiului cervical. Îndepărtarea firului se face la 37 de săptămâni de sarcină sau în caz de contracții uterine de naștere prematură ce nu răspund la terapia medicală.

Serclajul colului uterin se poate face transvaginal (cel mai frecvent) sau transabdominal. Abordarea transabdominală se efectuează în caz de eșec al tehnicilor de serclaj pe cale vaginală sau în cazul prezenței unor defecte anatomice severe ale colului uterin. Serclajul transabdominal se poate efectua preconcepțional sau până la 11 săptămâni de sarcină. Abordul serclajului transabdominal poate fi laparoscopic sau prin laparotomie.

După efectuarea serclajului, pacientele vor fi monitorizate periodic și în amănunt, pentru a depista eventuale semne și simptome ale nașterii premature. Pacientele pot experimenta, timp de câteva zile, un ușor disconfort pelvic asociat cu scurgeri vaginale și dureri la urinat.

Indicațiile și contraindicațiile serclajului

Insuficiența cervicală reprezintă principala patologie care impune serclajul profilactic al colului uterin. În principal, serclajul cervical se efectuează preferabil în săptămânile 12–14, pentru a preveni pierderea sarcinii la femeile care:

• au un istoric de pierderi de sarcină în trimestrul al doilea, fără prezența contracțiilor uterine dureroase sau a travaliului;
• au un istoric de serclaj profilactic la sarcinile anterioare pentru incompetență cervicală;
• au antecedente de nașteri premature sau avorturi spontane înainte de 34 de săptămâni de sarcină;
• au lungimea colului uterin măsurată ecografic sub 25 mm, înainte de 24 de săptămâni de sarcină;
• au dilatație cervicală nedureroasă constatată la examenul local ginecologic, în al doilea trimestru de sarcină.

Serclajul cervical nu este o procedură indicată femeilor care au risc crescut de naștere prematură. Contraindicațiile serclajului sunt sângerarea vaginală activă, ruptura prematură de membrane amniotice, moartea fetală, sângerarea vaginală severă, declanșarea travaliului activ sau infecția intrauterină.

Riscurile asociate serclajului

Serclajul cervical este o procedură chirurgicală care prezintă anumite riscuri precum sângerarea vaginală, ruptura colului uterin, infecția bacteriană a membranelor amniotice fetale, ruptura suturilor sau ruptura prematură a membranelor cu scurgerea lichidului amniotic înainte de termen. Efectuarea procedurii la momentul potrivit influențează eficiența și scopul final al serclajului. Efectuat în urgență, atunci când insuficiența colului uterin este avansată, serclajul cervical nu are rezultate satisfăcătoare.

După efectuarea serclajului, pacientele sunt instruite de personalul medical să urmărească apariția unor scurgeri vaginale sau a semnelor tipice de ruptură prematură a membranelor amniotice. În cazul depistării unei infecții uterine, serclajul cervical va fi îndepărtat.