Fracturile pumnului

Fractura pumnului este una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni ortopedice traumatice. Odată cu venirea sezonului rece, crește riscul de alunecare, de cădere cu sprijin la nivelul mâinii, traumatism soldat, frecvent, cu fractură la nivelul pumnului. Fractura de epifiză distală de radius este cea mai frecventă fractură de la nivelul pumnului.

Radiusul este unul din cele două oase de la nivelul antebrațului, iar fractura de epifiză distală radială reprezintă o spărtură a acestui os în apropierea pumnului. Fractura de radius poate să apară în asociere cu fracturi ale altor oase, de obicei cu fractura stiloidei distale ulnare (fractura de ulnă), mecanismul principal de producere fiind căderea cu sprijin pe mână.

Caracteristici ale pacienților în fractura de pumn

Sunt două categorii de pacienți expuși acestui tip de traumatism:

• Persoanele vârstnice, cu osteoporoză (o scădere a mineralizării osoase, care fragilizează oasele și favorizează fracturarea mult mai ușor), pot suferi o astfel de fractură în cadrul unui traumatism ușor, o simplă alunecare cu sprijin pe mână;
• Persoane tinere, care suferă diverse traumatisme de intensitate crescută în timpul practicării sporturilor de sezon (schi, patinaj etc.) și în cădere se sprijină pe mână, dezvoltând o fractură la acest nivel.

Semne și simptome ale fracturii de pumn

În urma unei căderi cu sprijin pe mână, pacientul simte inițial durere în regiunea pumnului, spontană sau accentuată de palpare, urmată de umflarea regiunii și apariția edemului. Foarte frecvent apare o deformare tipică a pumnului, în funcție de tipul de deplasare a fragmentelor.

Deformarea importantă a regiunii pumnului indică, de obicei, o deplasare a fragmentelor și o gravitate crescută a fracturii.

Diagnosticul fracturii de pumn

Diagnosticul se stabilește, de obicei, în urma examinării clinice și a efectuării unei radiografii. În anumite cazuri, este necesară efectuarea unor investigații imagistice avansate, de tipul CT sau RMN, care aduc informații suplimentare necesare planificării tratamentului.

Dr. Răzvan Dragomir, medic primar Ortopedie și traumatologie la Spitalul Clinic SANADOR

Gravitatea unei astfel de fracturi se stabilește evaluând mai multe criterii:

• gradul de deplasare a fragmentelor;
• cominuția (gradul de fragmentare, de sfărâmițare a osului în zona fracturii);
• implicarea articulară – dacă traiectul de fractură afectează sau nu suprafața articulară, zona acoperită de cartilaj și care intră în componența articulației pumnului.

Cu cât energia traumatismului este mai mare și cu cât calitatea osului este mai redusă, cu atât crește complexitatea unei astfel de fracturi.

Tratamentul fracturii de pumn

Tratamentul se împarte în două categorii, dictate de complexitatea fracturii.

Tratamentul conservator, non-chirurgical, este bazat pe diverse tipuri de imobilizare, de obicei imobilizarea în ghips. Este indicat în cazul fracturilor simple, de obicei extra-articulare, fără cominuție, stabile, cu sau fără deplasare. Dacă se asociază o deplasare a fragmentelor osoase, este necesară o manevră numită reducere, repoziționarea corectă, anatomică, a fragmentelor prin mișcări de tracțiune sub anestezie locală, intrafocală, asociind sau nu sedare. Această manevră se efectuează, de obicei, la camera de gardă.

Tratamentul chirurgical reprezintă opțiunea ideală atunci când complexitatea fracturii este crescută și riscul de deplasare a fragmentelor osoase este mare în cursul imobilizării în ghips. Intervenția chirurgicală constă într-o incizie în regiunea anterioară sau posterioară a pumnului, evidențierea sub vizualizare directă a fracturii, poziționarea corectă a fragmentelor osoase fracturate ca un puzzle și fixarea cu ajutorul unor implanturi specifice fiecărei fracturi în parte, de obicei plăcuțe cu șuruburi, pini sau broșe Kirschner, fixator extern etc.

Avantaje și dezavantaje specifice variantelor de tratament

Imobilizarea ghipsată se întinde pe o perioadă de aproximativ șase săptămâni și se poate prelungi în funcție de evoluție. De asemenea, vine cu neplăcerile purtării pentru o perioadă lungă a unui aparat ghipsat incomod. Această abordare terapeutică este rezervată, în principiu, cazurilor ușoare, fracturilor simple, stabile sau se practică atunci când intervenția chirurgicală este contraindicată, mai ales în cazul pacienților vârstnici, cu multiple probleme de sănătate asociate.

În prezent, intervenția chirurgicală este de preferat în majoritatea cazurilor. Este indicată în cazurile complexe, cu deplasare, cominutive, cu implicare articulară. Avantajele includ vindecarea corectă, recuperarea mai ușoară și reintegrarea socioprofesională mult mai rapidă, comparativ cu imobilizarea ghipsată.

La Spitalul Clinic SANADOR, efectuăm astfel de intervenții chirurgicale cu succes, cu spitalizare de scurtă durată, iar pacientul beneficiază de îngrijirea unei echipe medico-chirurgicale specializate în tratamentul unor astfel de afecțiuni.

Prevenția fracturilor pumnului

Este dificil de prevenit un eveniment neprevăzut, cum este alunecarea sau căderea, însă există câteva măsuri care ne pot oferi o anumită protecție.

Creșterea rezistenței osoase, valabilă pentru orice tip de fractură:

• dietă cu aport adecvat de calciu și vitamina D;
• tratamentul osteoporozei;
• activitate fizică regulată, exerciții fizice ușoare, sport de întreținere, fie și doar mersul vioi, în cazul persoanelor vârstnice;
• renunțarea la fumat (în cazul fumătorilor).

Prevenirea căderilor:

• încălțăminte comodă, cu talpă aderentă;
• tratamentul afecțiunilor care produc dezechilibru, amețeală, tulburări de vedere;
• îndepărtarea lucrurilor din casă care favorizează împiedicarea, alunecarea;
• instalarea unor bare de susținere în baie și a balustradelor pe scări;
• evitarea suprafețelor alunecoase, a zonelor acoperite cu zăpadă, gheață.

Utilizarea echipamentului de protecție pentru articulația pumnului, în cadrul activităților sportive:

• patinaj pe gheață, mers cu role, skateboard;
• sporturi de iarnă (schi, snowboard);
• alte sporturi în cadrul cărora riscul de cădere este mare.

Recuperarea după fracturile pumnului

După îndepărtarea aparatului ghipsat sau după intervenția chirurgicală, sunt necesare recuperarea medicală și fizioterapia, pentru îndepărtarea anchilozei și recăpătarea mobilității articulare. Uneori, procesul de definitivare a vindecării poate dura câteva luni.

Informații oferite de Dr. Răzvan Ionuț Dragomir, medic primar Ortopedie și traumatologie cu competență în chirurgia artroscopică la Spitalul Clinic SANADOR