Examenul coproparazitologic

Un pui de pisica sau un catelus dragut sunt adesea jucaria preferata de copii. De cele mai multe ori, chiar si animalele deparazitate pot fi infestate cu microorganisme care pot ajunge pe mainile copiilor si de aici pe cale orala sau nazala in organismul lor. Insa si suprafetele de joaca sau contactul cu alti copii contaminati pot infesta in aceeasi masura.

Odata ajunsi in cavitatea bucala, parazitii trec in tractul intestinal, unde se dezvolta si se inmultesc, iar mai departe pot ajunge in fluxul de sange si pot infesta organe si tesuturi. Incepand de aici, poate aparea o intreaga serie de simptome daunatoare sanatatii. Pe langa infestarea propriu-zisa, parazitii intestinali elibereaza toxine in sange, reducand rezistenta organismului.

Se cunosc peste o mie de paraziti intestinali care traiesc in corpul uman si care se pot clasifica in doua tipuri frecvente: helmintii (teniile, oxiurii, limbricii) si protozoarele (giardia lamblia, cryptosporidium, blastocystis hominis si microsporidia).

Semnele cele mai simple pe care le putem percepe sunt cele generale: astenie, stagnare pondero-staturala, respiratie urat mirositoare sau foarte specifice ca: tulburarile gastro-intestinale, cu lipsa poftei de mancare, dureri abdominale, greata, eructatii, flatulenta, diaree insotita uneori de sange, alternand cu perioade de constipatie; simptome neurologice: iritabilitate, insomnie, cefalee, ameteala si, nu in cele din urma, simptome alergice: mancarimi in zona anala, nazala si eruptii de tip urticarie.

Detectarea acestor paraziti se face prin examenul coproparazitologic care consta in examinarea directa a materiilor fecale, in vederea detectarii acestora. Recoltarea probei pentru examenul coproparazitologic se face prin prelevarea probei din scaun emis spontan, fara utilizare de purgative sau laxative pe baza de carbune; recoltarea materiilor fecale se face in recipient fara mediu, cu ajutorul spatulei, din diferite zone ale bolului fecal, fara a umple insa recipientul. Proba recoltata care nu poate fi dusa imediat la laborator poate fi pastrata la o temperatura de 2 - 8Aº C.

Este necesara repetarea examenului mai multe zile la rand - cel mai adesea este nevoie de 3 probe intr-un interval de 10 zile, deoarece ouale, larvele sau chistii unor paraziti nu se elimina zilnic. Un singur rezultat negativ la examenul coproparazitologic nu poate exclude posibilitatea existentei unui parazit, existand posibilitatea unor rezultate fals negative, date de administrarea de medicamente antidiareice, antiacide sau uleiuri minerale.

Aceasta analiza poate fi recomandata si pentru diagnosticarea unor afectiuni intestinale, cum este colita ulcerativa.